De unde vin și unde am ajuns

Unde am crescut

Mă numesc Mihai Maftei și am crescut în Sohodol, un cartier mic din municipiul Vulcan, în Valea Jiului. Între blocuri aveai senzația că trăiești la oraș, dar la cinci minute de mers pe jos ajungeai într-o lume aproape rurală, unde oamenii aveau grijă de vaci, oi și capre. La zece minute de mers pe jos erai deja în pădure. Primăvara mergeam cu bunica după muguri de brad pentru sirop și alte plante care erau uscate și folosite ca ceaiuri. Ea știa despre leacuri băbești și remedii naturale, ca majoritatea bătrânilor ale celor vremuri. Am crescut într-un mediu simplu, natural, aproape bio înainte ca acest cuvânt să devină o etichetă de marketing.

Viața în Scoția

Ca mulți tineri din Vale, la un moment dat a venit și rândul meu să plec. Drumul meu nu a dus spre un oraș mare din România, ci spre Scoția țară căreia îi sunt recunoscător pentru omul care am devenit. Scoția mi-a schimbat mentalitatea. La început oamenii mi se păreau prea optimiști, aproape ciudați. Cu timpul mi-am dat seama că problema nu era la ei, ci la felul în care eu fusesem obișnuit să privesc lumea. Acolo am studiat Game Development și am absolvit în 2022 la facultatea din Paisley.

Boala care a venit în liniște

Dar Scoția a venit la pachet și cu ceva la care nu mă așteptam. Nu o boală care nu lovește brusc. Una care lucrează în liniște, ca un râu care crește încet fără să-l observi, până când te trezești că te îneacă. Fără să îmi dau seama, devenisem dependent de mâncarea procesată. Era mai comod să comand decât să gătesc. În câțiva ani, ajunsesem de la 75 kg la 95 kg, apoi la peste 100 kg. Pe lângă greutate, au apărut oboseală constantă, concentrare scăzută, căderea părului, somnolență după masă, balonare permanentă și lipsă de motivație. Aveam senzația că organismul meu nu mai funcționează cum trebuie.

Diagnosticul și anii de încercări eșuate

În 2018, la un control de rutină în România, ecografia a arătat steatoză hepatică adică ficat gras non-alcoolic. Recomandarea a fost una clasică: mai puține grăsimi, lactate degresate, cereale, mese mici și dese. Am luat recomandările în serios. An după an mergeam la analize sperând să văd o îmbunătățire. În loc să se îmbunătățească, boala înainta.

Am trecut prin majoritatea dietelor: vegan, vegetarian, pescetarian, mediteranean tot ce credeam eu atunci că înseamnă „mâncat sănătos".

Nimic nu funcționa. În 2021, diagnosticul a fost mult mai dur: ficat gras avansat. Mi s-a spus că dacă o țin tot așa, pot ajunge la ciroză. Obosit să pierd lupta cu boala, am acceptat în cele din urmă tratamentul medicamentos pe care îl evitasem 3 ani.

Când sistemul medical nu mai avea ce să îmi ofere

Ajunsesem într-un punct în care corpul meu nu mai tolera pastilele le vomitam și mă forțam să iau altele în loc. Cu speranța că sistemul medical din Scoția va avea o abordare diferită, am mers la consultație la doctorul de familie de acolo. Pe 6 iunie 2022 am intrat la medicul meu de familie din Scoția, i-am povestit tot prin ce am trecut și ce tratament urmam, cu speranța că va vedea lucrurile altfel poate tratamentul respectiv pur și simplu nu era potrivit pentru mine dar am primit același răspuns pe care îl știam deja: mai puține grăsimi, deficit caloric. Am plecat politicos, dar dezamăgit. În mașină, în timp ce lucram la Uber Eats, mi-a venit o idee simplă: dacă toată lumea îmi spune că grăsimile sunt problema, există măcar cineva care spune opusul? Așa am ajuns la un video a lui Florin Mihai despre grăsimea abdominală pe YouTube mai exact clipul "Cum Sa Scapi De Grasimea De Pe Burta Natural, Fara Dieta" și apoi la cartea „Mănânci gras, devii suplu" de Dr. Mark Hyman pentru prima dată când am auzit un medic vorbind pozitiv despre grăsimi.

Am aplicat imediat ce învățasem din cartea aceea și ce explica Florin în clipul respectiv. După câteva zile, balonarea a început să dispară. Într-o săptămână slăbisem aproximativ 5 kg. Dar kilogramele nu mai erau cel mai important lucru. Pentru prima dată după mult timp, începusem să mă simt bine.

Obsesia care a schimbat totul

M-am îndrăgostit de biochimia corpului uman. Am studiat obsesiv: hormoni, metabolism, glucoză, organe, mitocondrii. Sute, poate mii de ore de cărți audio, podcasturi și cursuri. Vara aceea am slăbit 20 kg. Energia, claritatea mentală și motivația mea erau la cu totul alt nivel. La sfârșitul lui august 2022 am refăcut analizele în România.

Eram nerăbdător să văd rezultatul celor două luni și jumătate de mâncat sănătos și rezultatul a fost ficat de mărime normală, fără steatoză hepatică.

I-am spus doamnei doctor că tratamentul nu a fost cel potrivit și că am descoperit studii noi care arătau că ficatul gras poate fi vindecat cu colină, dar părerea mea nu a interesat-o. Iar anul următor, când am vrut să merg să îmi fac analizele tot la ea, cum făcusem an de an din 2018, nu am mai fost primit. Secretara mi-a recomandat să merg la alt doctor din clinică, fiindcă doamna doctor era foarte ocupată în perioada aceea și nu mă mai putea lua...

Despre interacțiunea cu medicii din România și din Scoția nu pot să spun ceva de rău se vedea că doctorii erau de bună credință și chiar își doreau să mă vindece. Și le mulțumesc sincer pentru asta. Doar că abordarea pe care am simțit-o eu pe pielea mea nu a fost una benefică pentru sănătatea mea.

Ce am înțeles din toate astea

Toți anii aceștia m-am întrebat: dacă cineva ca mine, fără niciun background în medicină, a reușit să găsească răspunsuri la întrebările pe care le aveam de ce doctorii cu ani de experiență nu au găsit aceste studii? De ce nu încearcă și altfel?

Am ajuns la o concluzie personală: un om educat ani de zile într-un anumit fel cu greu își poate schimba percepțiile. Și la fel, nu poate recomanda o abordare care contrazice ghidurile oficiale pe care le-a învățat și pe care sistemul medical le validează indiferent ce arată studiile mai noi. Altfel ar risca să își piardă licența.

Experiența asta nu m-a făcut medic. Dar m-a convins de un lucru: Oamenii nu sunt bolnavi pentru că nu vor să fie sănătoși ci pentru că nimeni nu le-a explicat cum funcționează propriul corp la nivel biochimic. Sunt bolnavi pentru că primesc răspunsuri greșite, ani la rând. Omul nu este un calculator de calorii. Este un sistem biologic viu, influențat de hormoni, inflamație, calitatea alimentelor, somn, stres și sănătate celulară.

Cobai voluntar: când propriul tău corp devine laboratorul

Când am slăbit cele 20 de kilograme în 2022, lumea din jurul meu nu știa ce să creadă. Unii mă întrebau dacă sunt bolnav, alții veneau cu tot felul de teorii nimănui nu îi venea să creadă că am slăbit mâncând pe saturate, cu grăsimi, fără să mă înfometez.

Asta m-a împins și mai departe. Am început să fac experimente pe mine însumi mă îngrășam, apoi slăbeam din nou, reconfirmând de fiecare dată teoriile pe care le aplicam. Eram propriul meu cobai și, sincer, nu mi-a părut rău nicio clipă.

De ce există Dincolo de Calorii

Nu am pornit Dincolo de Calorii pentru că vreau să fiu încă un om care vorbește despre slăbit. L-am pornit pentru că am fost exact acolo unde ești tu acum. Și știu cât de greu este să cauți singur răspunsuri într-o mare de informații contradictorii care, în loc să îți limpezească lucrurile, îți ridică și mai multe întrebări.

Dacă ai ajuns până aici și ai citit povestea mea, poate că schimbarea începe și cu tine și poate că ceea ce ai aflat merită să ajungă și la cei din jurul tău.

Mihai